Te scriu pe a iubirii clipei urmă,
Nu ne mai luminăm în ceas ce vine
Și-avem în sânge piatră de ruine
Și ne umbrim în cuget ce ne curmă.

Trecutul mi te bea, năluci vecine,
În repruncire-i între noi o gurmă
Când morbul altor taine ne mai scurmă
Da'n paza noastră crește mărăcine.

Și cum povestea are asfințire,
Fiind căzut în dragoste mai ieri,
Din amintire curge-amor subțire.

Ci viitorul tu să nu mi-l ceri
Și lasă frunza-n brâu, spre Rai pețire
Și, dragă, nu mai năvăli-n plăceri...