obsesia morții sfredelește în mine
cu fiecare zi m-apropii de sfârșit
uneori mă bucur de gânduri senine
țâșnind din adâncuri zburând spre zenit.

n-am ce să fac trăiesc cu moartea-n simbioză
nici o religie nu o poate învinge
mă ofilesc treptat precum o tuberoză
lumina din mine tremură se stinge.

nimic în viața mea nu pot să schimb
Lui Dumnezeu nu știu ce să-i mai cer
creștetul meu e-acoperit de-un nimb
și iluminarea nu este un mister.

azi glorific iubirea din sufletul meu
prin căderi și înfrângeri m-am călit mereu.