acest iunie și-a copt cireșele
fecioarele le-au prins după urechi
au râs gândind la un ales cel mai ales
s-au îndulcit cu seva lor
trădătoare buze

în acest iunie moșii strămoșii
părinții adormiți așteaptă
clopotele sufletelor nostre
dangătul e din ce în ce mai stins
lumea grăbește în propria pierzanie

iunie poți fi obraznic
să-ți trimiți oamenii împotriva lor înșiși
dinspre subteran
obedient altădată
ai știrbit un colț din cubul nichitian
așa văd eu țara
o poezie care nu trebuie criticată
ci încurajată

iunie iunie tu legeni codri
îngânat de glas de ape
tu miroși a tei și a valuri-vânturi
tu întărâți istorii
și luceafărul
al geniului ești tu iunie
dai piatra și nu e
dacă te uiți pe cer înțelegi totul