noi și ai noștri
mergeam pe jos prin fantomaticul brașov
mi-era frig, mi-era rece, o necunoscută boală îmi inunda mizeră oasele
și poate de frică m-am îndrăgostit de tine cine știe
sau dintr-un masochism greu de înțeles
din când în când prin fluierul picioarelor
îmi glăsuiești tu ca un zeu tiran
și nu, n-aș vrea să mai suflu în ceafă nimănui,
doar în fantomaticul oraș
aș vrea din nou și din nou
să suferim la o bere