e piatra grea sui-n aureolă
și calea-i plină de nectar sisific
pe-altare gândul către-amor sacrific,
tu dulci absențe cerni sub stea frivolă...

pe-atunci era doar clipa, timp mirific
acum sunt leaturi, spre-asfințit gondolă
singurătatea-n sete benevolă
izvorul trist îmi cere să-l purific...

din amintire îți trimit misivă
că azi spre mâine țin poveri de-amurg
cu moartea-n țâța vieții, succesivă...

că mă tot nasc în umbre care curg
din veci să car ființă pe potrivă
a tot de om nestins și demiurg...