după ce a muşcat raza lunii
câinelui eu
i-a rămas între dinţi întuneric
și ca o roată se rostogolea
de la castelul de apă
până la remiza de pompieri
țopăind nevrotic

moartea i se prelingea pe trup
îi aluneca ușor înspre coapse
câinelui eu
apoi roata s-a lovit
de singurul pompier din oraș
și a murit

după ce a fost muşcat de lună
câinelui eu
i se vedea lumină între dinţi
la școala generală din centru
s-a oprit curentul electric din senin
dinspre turnul de apă
o sirenă sfâșia cerul cumplit
doi preoți traversau strada grăbiți
era iarnă

îți voi cânta iubito despre orașul uitat
pe o creangă subțire de prun
și cum au înflorit într-o duminică
ochii tăi pe străzi
și cum se aude de atunci lătrând
sfâșietor câinele meu