eu nu mai stau aici
o spun cu discernământul
celui părăsit de vrajă

poate nici nu am stat vreodată
am fost doar o fâlfâire de fluture
descriind o parabolă din aduceri aminte
pe aburii unei ferestre
prin colțurile atmosferei
pe o inimă înaltă de copac

eu nu mai sunt aici
în camera oglinzilor care se
urăsc paralel între ele

nici tu nu ai fost lângă mine
desenând în întuneric
singurătatea
ai fost doar o altă închipuire
de dragoste
aflându-ne întâmplător
în același spațiu geometric
al imaginației

eu nu mai stau aici
și nici în camera alăturată

stau lângă un mesteacăn sur
pe marginea unui crepuscul
și beau aerul tare
al deznădejdii
până la fund