O, nu ştiu dacă te iubesc...
Dar trupul tău mi-aruncă foc în vine,
Şi eu aş preţui ca pe un dar ceresc
Să-mi dărui zvîrcoliri ca şi suspine.
Şi iarăşi mă înclin şi mă trudesc,
Vei fi făcută oare pentru mine?
Ah, ochii tăi pătrunzători grăiesc
Chiar cînd lăsaţi în jos împart lumine!
Lumine, da, şi-n suflet răscolesc
Imagini, patimi, şi-uneori sublime
Şi sfinte rătăciri pe un pămînt ceresc...
Mi-aş pierde chiar şi suflet pentru tine!

De-am fost prea clar, e musai să mă scuzi,
Căci iarăşi eu te văd prin ochii uzi!