îi crescuseră păsări indigo din piele și mici semne tribale
puțin mai sus de încheietura fină a mâinii i se înalță cea mai vie bufniță

ea însăși pare o pasăre măiastră eliberată dintr-o colivie de aur
tot sufletul ei e un zbor nocturn,
rara avis cu ochi de oțel,
privire ageră,
sânge năvalnic,
dor nestăvilit,
aripă întinsă înspre cei în zbor căzut

puțin mai sus de coasta adamică îi înflorește o inimă la infinit