Plouă urgia lumii cenușii
Blestemându-și pe-ai ei copii
Se cutremură pământul rănit,
Doar el știe cât te-am iubit.

Universuri cad și mor țipând
Prăbușind în trupul meu plângând
Întuneric viu și tremurător,
Simt acum clipa când mor.

Viața e dulce și mișcătoare
Moartea-i amară și stătătoare,
De mine nu mai vreau să vorbesc,
Ci aștept clipa când am să te întâlnesc.

Te-am pierdut odată demult
La sfârșit de lume cu-al ei tumult
Dimineața însă vine strălucind
Izgonind noaptea,cu lumină nimicind.

Dar la sfârșit rămânem doar doi,
Mare noroc că suntem doar noi,
O lume în moarte s-a despărțit
Doi oameni-n iubire s-au întâlnit.