voiam să-ți spun aseară că Marte s-a însurat
că oaia care mănîncă floarea a mai făcut niște oi
că cei mai proști sunt deștepții și că nimeni
nu mai are nevoie de noi

voiam să-ți spun aseară că mi-am luat de băut
și-am băut singură numai eu și pisica
și nimeni nu s-a-ntrebat de ce s-a-nsurat prostul
acela de Marte și de ce l-au înțeles înțelepții

voiam să-ți spun aseară c-am obținut un rang
de floare dispărută-n bășica unei oi că i-am
vîndut o sticlă de conținut lui Marte care-a avut
curaj să schimbe-o duminică-a la carte

pe-o simplă zi de joi dar nu ți-am spus aseară
c-am fost și eu la nuntă și ea era frumoasă
dar nu era a lui se șușoteau mesenii mai strîmbii
și mai drepții c-ar fi numai amanta lui Pluto

sau Mercur și a ajuns la Marte din greșeală
sau supărare nu știu căci ce ți-am spus aseară
nu are legătură (din aia cauzală) cu ce am vrut să
spun – prostia-i generală și fără de cusur