Iar când apoi ne-am bucurat de-o pradă
Ce sta ca drept ceresc al căsniciei,
În lanuri nalte, seara în livadă,
Oriunde eu, cedând obrăzniciei,
Puteam s-o fac, eram fără tăgadă
Slujiți de-acest prompt serv al bucuriei:
Al naibii serv! care slomnește-acuma.
Stăpânul zice că te-ntreci cu gluma!



Traducere Ștefan Augustin Doinaș