tăceri pe gura ta ca de fântână
sub șoapta de mister tumefiată,
pe sânge ni se scrie clipa toată
sub coajă miez având la îndemână...
din adevăr în veșniciei zloată
se mistuie de veci la săptămână
cât a clădit dumnezeiasca mână
și-n șapte-a odihnit, sub stea bogată...
în mănăstirea visului zidită
femeie, Ană ce pereți te strâng,
în mine porți o liniște vădită...
că viciul de iubire e nătâng
intrând în vremuri taina ce-i ieșită
din îngeri care în sicrie plâng