Am cizelat versul, măiestru,
Măcar o dată să mă bagi în seamă
Dar chiar de-aş fi şi ambidextru
Sculpura-ţi în cuvinte mi-e profană.
Cu ochiul cercetez ce nu pot încă
Prin simţ tactil în creier să imprim,
Căci valul iar se-abate peste stîncă
Şi-ncet o erodează în sublim.
De-aş şti c-a mea privire temătoare
La fel de-ncet se conturează, iar,
Va naşte în cuvinte-asurzitoare
Al tău portret doar din lumini şi har...

O, atunci şti-voi pe vecie
Că masu-mi pe-astă lume-a fost să fie!