visând mângâierea
susurului apei –
albie seacă

sub o frunză
apare iar soarele –
omidă la lucru

câinele babei
amușinând pe-o frunză –
omidă la plajă

liniștea toamnei –
țipătul cocorilor
în bezna nopții

din cerul nopții
cad scântei de-o clipă –
și îngerii plâng

soarele toamnei
a copt pâinițe-n copaci –
vremi cu castane

zilnic mergând
din infinit spre infinit –
jocul umbrelor

bolta de viță
iar peticită cu cer –
o nouă toamnă

pe serpentină
ninsoare cu confetii –
frunze de toamnă

stropi de cerneală
pe caietul dictando –
ciori pe-o miriște

ielele valsând
într-un vârtej de frunze –
amurg de toamnă

ramurile cern
tot mai multă rugină –
toamnă în făget

fantome-n galop
prin cețurile nopții –
veghe la volan

o cazemată
rămasă printre tufe –
soldat japonez

muchia oglinzii –
granița dintre real
și virtul

1 decembrie 2019