Lanțuri am purtat la nesfârșit
le-am târât, și la nevoie, îngrijit.
Papirus laic, nu te-ai schimbat
la fel de maculat și neîmplinit.

Cerneala caldă cade pe spinare,
secundele se sting sub lumânare,
și sub astă lună mare,
dansează o pană, oarecare!?

Migrat-am cu toții departe...
E-un dor ce nu pot să-l cuprind.
poete tu, pe care culmi înalte,
stai, și ne privești zâmbind?