meticulos îmi rânduiesc confortul psihologic
dar viața este plină de neprevăzut
și timpul câteodată nu îmi pare logic
deși în soarta mea mereu am crezut.

mă scufund mereu în val de poezie
însămânțez gânduri să răsară ca grâul
mă pliez pe chemarea luminii târzie
emoție lichidă și mă scurg precum râul.

melancolia crește nu știu unde mă duce
doar steaua mea activă îmi dă imbold
să port cu demnitate și crez a mea cruce
cu numele meu sculptat pe ea în gold.

între două lumini eu sunt doar o umbră
mă agăț de raza care nu e sumbră.