nu credeam să ajung să-mi doresc
cu atâta disperare să dorm
prea slab să suport insomnia
o pradă în calea unui viitor de temut
tot ce scriu se multiplică în versiuni feminine
ale eului meu
ah,
plăcerea de a fi inconștient
supraviețuiesc prin uitare
dumnezeu ne-a făcut egali binelui și răului
până nu mă mai consider uman
în nopțile curtate de gânduri
privesc,
ascult
și amețesc de atâta plăcere pe care celulele
nervoase se zbat s-o rețină mai mult decât trebuie
așa cum nu-mi pot condamna îngerul
la veghe fără sfârșit
tot așa pornirea mea naturală spre distrugere
într-o zi va dori să asculte.