panoplie mi-i tâmpla în care se-nfig
semne mereu de-ntrebare
cârlige ce-aşteaptă răspunsuri
rare de tot certitudini
încolo zdrenţe de gând
vorbe goale

clipa vine
o-ntreb
n-are timp de răspuns
moare şi cade
în mine cade şi cade făcându-se mâzgă
alunecuş pentru sania vieţii
pe care nu mă mai arunc pe burtă
fericit hăulind când săream peste pârâu
mi-i frică de iureş
acum în şezut o conduc ţinând-o în frâu
şi frână punând cu călcâile...

mă uit în urmă
copilul cu roşu-n obraji
îmi face cu mâna
vioi aleargă trăgându-şi
săniuţa uşoară la deal...

hei ai grijă Ioane la frână
că jos e styxul
să te duci pe copcă
încă nu-i timpul
ai grijă...