mi-am repetat de-atâtea ori că nu-s decât un martor inocent la propriul spectacol
să pot simți fidelitatea unei singure dimensiuni fără odihnă hrănesc lumea
din timpul meu canibal

dimineața
răstorn fluturii nopții în cafeaua cu lapte
nașterea pruncului în limbă să se petreacă fără cezariană
șterg de pe degete voluptăți ciobite de insomnii
buza să nu-și piardă memoria odată cu roua claviatura arterelor mele
trebuie ștearsă de luptătorii ninja dispuși să-și facă seppuku

ziua
mărturisirea luminii în balerinii vieții cu și fără baretă de speranță
șlefuiește vitralii în care ticăie iubiri și profilul meu se umple de octavele incantabile ale gândului
un acvariu cu pești exotici
toate culorile și rasele materiei conștiente de sine clocotesc în tușele ei
rugurile aprinse la toate încheieturile brațelor vorbesc limba universală a ierbii
darul de astăzi pentru mine
vămuit de soare se ghemuiește în umbra gleznei
pivotarea pe meridianele jocului include un concurs de frumusețe
o vioară de gheață codează timpul smuls din abis
voi face o baie de oameni
pe nara miracolului de serviciu inspir ceruri mereu în altă nuanță fără să număr vulturii
care planează

seara
umplu de vise toate formele ce mi-au furat amprentele
extrag tăcerea din buricele degetelor
(minele mele pulsatile niciodată secate)
voi dormi pe ea în fața căminului până când însingurarea
va termina de ronțăit pupilele focului
sătulă de mine
iar marea va încenușa toate măștile

pervazul ciobit al ferestrei cu monoclu de lună
se umple de licurici
răstoarnă incantații în batista zdrențuită a nopții sub care inima
penelopă vrăjită
țese din oasele noastre stelare
iubirea