văzduh în piept mi-s zborurile tale
picior de timp pe-amor când ni se-abate
spre adâncimi de-nalță căi ciudate
a umbre-n sânge rosturi porți , spinale...
asemănare ție-n chip a toate
cuvintele de drag, femeie ale
iubirii sacre de sidef petale,
a ghiocei înmiresmată poate

turnând puțin de blaga-n nichitisme
mă-ncalț cu vorba ta și-s șchiopătând
să nu strivesc corola de truisme...
mă duce către zări de dor un gând
și-n văz lacustru-n iar absenteisme
singurătatea-mi este plumb plângând