nu știu dacă v-am spus cât îmi e de teamă
nu pentru că nu aș mai putea respira
aerul primăverii
vreodată
nu pentru că nu aș mai simți ploaia
peste tâmplele mele
și peste umerii mei
mi-e teamă de orice fel de singurătate
singurătatea în care pleci
singurătatea în care rămâi
mi-e teamă că nu mai pot dărui dragoste
celor dragi
mi-e teamă că nu mai pot să le șterg lacrimile
sau să le ofer o cană de ceai cald
mi-e teamă că nu-i pot strânge în brațe
înainte de culcare
mi-e teamă să îmi pierd
dragostea
fără să știu când am încetat să trăiesc