întâlnești un meseriaș
îl pui să sape grădina,
se va dezbrăca tacticos,
își va arăta trupul în salopetă,
alături îi pui băutura, țigările, hârlețul,
aștepți la rând după sticla cu băutură,
soarele se va ridica încet,
treptat plictiseala va colora cerul apoi va înclina ceasul
în defavoarea ta,
te uiți după degetele sale ce țin țigara
scrumul se strânge la picioarele tale,
cerul se înverzește privindu-te
tu însă rămâi calm,
răspunzi sec la întrebările artizanului,
fără să clipești te va întreba dacă ai copii
el cu siguranță are cel puțin doi care sunt mari plecați în afară,
îți aduci aminte
că timpul curge în defavoarea ta,
apoi auzi cum își înjură soția că nu-i spală și nu-i gătește
te va înjura și pe tine că nu-i dai pace,
îl privești cum își încheie aleatoriu nasturii, cum își strânge șireturile
de la bocancii rupți,
cum își aranjează frizura cu scuipat
de parcă și-ar da o întâlnire secretă,
dacă te plictisești rău ia hârlețul și sapă meseriasul nu se va împotrivi
chiar îți va da sfaturi cum să ții unealta domn profesor,
dacă mai ai haz nu-l contrazice,
el știe și când trebuie să mănânce
și când este prea frig sau prea cald
se va uita pe cer să prezică ploaia
apoi te va întreba
nu-i ora mesei domn profesor?
lihnit de foame te privește ciudat cum sapi
și va da alte sfaturi pentru că ai săpat strâmb și că nu-l bagi în seamă.