Condamnați la eternitate

Am merita să fim duși în pustiu,
Să tânjim după o picătură de ploaie,
Nisipul să ne fie mormântul,
În suflet să ne curgă șiroaie.

Am merita să fim țintuiți de o stâncă,
Vulturii să se-nfrupte din noi,
Biciuiți de vânturi eterne,
Striviți de lacrimi din nori.

Am merita să fim aruncați în mare,
În valuri, în marea căruntă,
Doar peștii să-și aștearnă culcușul,
În noi, corabie frântă.

Am merita să fim îngropați de vii,
Condamnați la o viață eternă,
În sicrie întunecate și reci,
Să pipăim nimicul în beznă.

Am merita să ne întoarcem în noi,
Să orbecăim în neant ca nebunii,
Pentru tot ce-am făcut României,
Am merita să ne blesteme străbunii...