Ne-ai părăsit Iisuse, și nu mai ești cu noi!
Ne ții închiși în case, de parc-ar fi război!
Ni-s candelele arse, și undelemn puțin,
E tristă rugăciunea, e jale și e chin!

Ne bate zvonu’n poartă, ne intră și în casă,
Că Moartea e regină, și nu mai are coasă!
Coroana ei pe frunte, 19 raze, are,
Și tot pământul, astăzi, îi cade la picioare!!

Cum ai făcut, Iisuse, să-i dai așa putere,
De ne-au rămas bătrânii, lipsiți de mângâiere?
Bisericile-s goale, cu ușile păzite,
Iar preoții șterg astăzi, icoane prăfuite!

Te răstignesc din nou, aleșii și norodul,
Dar cine o sa-Ți cânte, Iisuse, azi, prohodul?
Ești singur sus pe Cruce, și nimeni pană-n zare!
Cin’să te privegheze cu-n muc de lumânare?

Cine să plângă, astăzi? Toți suntem în surdină,
Cu măști dezinfectate, și legi de carantină!...
Să-ți ștergem rana crudă, străpunsă de țepușă,
Dar Sângele Tău, Doamne, nu trece prin mănușă!

Te-au răstignit, Iisuse! Ești astăzi fără noi!
„Regina” jubilează! Suntem pământ! Noroi!
Nici Lazăr nu mai vine! Se teme să nu moară
De boala asta nouă, acum, a doua oară!

Peste mormântul rece, s-a așternut tăcerea
Maria-Magdalena își face privegherea
Pe Facebook, chinuită să scrie necrologul
Celui ce vindecase și orbul și ologul!

Ne iartă, dar, Iisuse, c-această Înviere
Ne va găsi în case, pe lângă mici și bere!
Iar Sfânta Ta Lumină, o vom primi precis,
Prin plasma din perete, direct din Paradis!!