mă simt ca un luptător în mișcarea de rezistență
pe baricade mă apar cum pot
camarazii mei au căzut, îmi vine și mie curând rândul
mi-au mai rămas în buzunarele găurite
câteva cuvinte, e adevărat, explozive
trag în fantome, vin oamenii de gheață
impenetrabili, tunși și îmbrăcați impecabil
gând stupid mă umple de-un râs prostesc
oare ăștia cum stau pe wc, așa apretați ?
măcar dacă dau buluc la poarta lu’ sfântu Petru
să o fac râzând nu plin de spaimă
nu mai are nimeni timp de revoluție
nu mai are nimeni timp să citească
nici nu mă mai publică nimeni
ce rost au toate astea când afară s-a înserat și
Winter is Coming