E o dorință puternică a mea,
să luminezi mai tare decât stele,
mai viu decât emoții,
mai colorate curcubee,
fragmente bucuroase de tandrețe
dansează în zâmbetul tău
de-o fragedă tinerețe.

Cuvintele sunt ca niște dendrite
ce ne leagă - steluțe
plonjând cu sufletu-nainte,
constelația mamă.

Cuvintele vin din lumină,
săltând nebănuit pământul.
În castel e o regină,
stau umil și-i ascult cântul.

Ochii tăi sunt ca două oglinzi
spre absolut,
spre ce nimeni n-a cunoscut.
Cum zboară fluturi din omizi,
mari căsuțe din grinzi,
pe munți, am renăscut.