Pictez pietre
decând simt că cineva îmi risipește timpul
trăit în lanțuri cu fiecare za
cu inima afară din cămașă,
eh, e o piatră pictată și ea!
a sare amară miroase
în culori pun din durerea lumii ceva...
dacă nu simți
e pentru că ne târaie viața
prin nisipurile ei zgrunțuroase
cu tălpile goale fac punte (pașii mei)
cu strădania de a vedea limpede
tot ce ni se ascunde...
pictez pietre, aici e vadul, la țărm
privind în larg
spre nicăieri (și spre niciunde...)