Scena trăiește întotdeauna prin artiștii vremii
dragostea mea rămâne alături de ei
spectatorii de fiecare dată sunt în ovații.

Am simțit în emoții senine și înnorate,
multe treceri prin stări de durere și bucurie
și mi-a fost greu să le consum într-o clipă,
mă așteaptă după cortină surpriza plăcută.
cineva plânge cu lacrimi șiroaie,
altcinva se abține și râde.

Nu pot să fiu mai mult decât atât,
tot ce iubesc se vede pe scenă,
poate că nu există rai dar tot există ceva
în care te simți eliberat de păcatele lumii.

Dintr-odată mă întorc cu fața la lumină,
când traversez apele lumii
umbrele nu mă lasă singur dincolo de podurile lumii.

Norocul mă ocolește prin spate,
nu știu cum pot scurta drumurile grele
e o liniște care mă rupe din necunoscut
nu-mi adaug nimic să-mi dea puterea necesară
dar țineți-vă după mine până la capăt.