ninsoarea cădea
peste hălcile încinse de carne
ne sclipeau ochii
ne tremurau mâinile:
sângele era gustos
era altfel!

carne proaspătă cu zăpadă!
carne proaspătă!
argintiu înnobilat!

subit în bucata de timp îngustându-se
m-am pomenit în mijlocul iernii
această femeie lăsată singură
asemenea soldatului vajnic la vatră

ningea-ningea! chipul bunicului răsărit în ogradă
forţa inocent pragul memoriei afective

această păgânătate definindu-ne în trăsăturile distinctive!

muÅŸcam muÅŸcam muÅŸcam
să fim siguri că ne conservăm adn-ul

într-o zi de ignat multiplicându-se
nu știam exact cine era sacrificatul
cine sacrificatorul

foamea noastră o lua
înaintea foametei pescăruşilor
înaintea vremii a patimii de nestăvilit
a morţii


niște mâncăcioşi mânjiţi făcând orice
pentru a supravieţui