zorii apar fără uimire
desfacere de contopire
între noaptea care plecând
își retrage coada plângând
și după ce în suspine nouă
apar zorile mai întâi cu rouă
apoi vine ziua adevărată
la banca cerului garantată
de un bulgăr de aur cu strălucire
stă puțin mai mult ca luna și se duce
dar cât stă e o gălăgie blajină
zice și credem: noaptea nu o să mai vină