cum trece timpul nostru e un mare mister
n-apuc să-ți povestesc mai nimic
până să-ți zic
despre visele mele dispari

uite
îți scriu aici
fără litere mari:

nu ştiu de unde vine
și cine
mă trezesc dintr-o dată cu un pumn în cap
ca broasca ţestoasă-n deşert
ori uitată-n dulap

nimic sigur doar
cert
soarele îmi înfige aceleași raze în spate
sub ceafă sub pletele-aiurea lăsate
creierul se topește la fel
stă pe gânduri ca în picturile lui Dali
ceasurile sub arșiță cu
limbile celorlalți care se învârt și nu știu ce spun

bun
până aici
nu știi ce spun
și desigur nici eu

și nu contează
ce Dumnezeu
înot prin aerul urbei
care se lipește de mine ca anticorpii
atunci când îmi umblă prin sânge
lighioanele vremii

până când

te văd cât totul din mine mai poate să vadă
în vitrine curgând
în buzunarul meu de la piept se-nvârte cheia mea sol
sunt mire cântând de moarte bună-ntre maci
sclipește coasa la colțuri de stradă

și taci

ca prostul degeaba
zâmbesc

nu ştiu de unde vine
și cine
vine o vreme când

doar mă trezesc