Dacă m-ai întreba din când în când cum mă simt
Poate am realiza că semănăm destul de bine.
Nici mie, nici ție nu ne place să plângem,
dacă plânsul nu-i de fericire.
Nu ne place să stăm închiși
atunci când tălpile ne tânjesc după iarbă.
Nu ne place să ne fie prea cald, nu ne place să ne fie prea frig
nu iubim durerea decât atunci când considerăm că o merităm.
Am vrea și eu, și tu să vedem cât mai clar, să auzim cât mai bine
să ne trezim odihniți și, până la urmă, am vrea să ne pese unul de celălalt
Am vrea să trăim într-o lume mai pătrată când ni se pare că e rotundă
și mai rotundă când are colțuri.
Am vrea să fie Crăciun mai des,
pentru că abia atunci primim acordul să fim buni.
Am vrea să arătăm bine și să avem un suflet frumos
să crească plantele din casă chiar dacă am uitat să le udăm,
să fim îmbrățișați, apreciați și să avem un scop nobil pentru care să trăim
nu ne place minciuna, dar ne e teamă de adevăr
ne place să fim ascultați, protejați și să plouă numai când vrem noi.
În secret, ne dorim să fim copii.
Ne e dor de pătura pufoasă și de mângâierea mamei
de orezul cu lapte și de roua dimineților.
Ți se pare că am scris un text pueril?
Și mie.
Vezi cât de bine semănăm?