au coborât
în inimă

inima era pură energie,
un sentiment
care
locuia deasupra norilor

auzul și ochiul, gura
și nasul cântăreau ceva mai mult
decât
aerul rarefiat al înălțimilor

dar acum
inima nu se
mai uită în sus,
nu mai respiră aerul de dincolo de nori

am coborât
în tumultul lumii,
am râvnit ce râvnește ea,
am urât ce urăște ea,
până ce am devenit
carne și oase

acum ochii mei nu se mai ostenesc
să vadă deasupra,
nu mai văd decât cu trupul

și trupul nu vede decât alte trupuri.