Și chiar de pașii-mi sunt doar legănare
Pierduți fiind pe căi ce dor,
Oricât de-ntunecată-i zarea ce apare
În fața mea și simt cum mă cobor,
Voi merge șerpuit de-a lungul vieții,
Împleticind picioarele cu dor,
Pășind tăcută-n roua dimineții,
Chiar de va fi în noapte eu să mor.
Căci voi găsi eu calea ce apare
De după colț, de undeva,
Ca să te-ajung în lumea asta mare,
Și să te-ating până voi dispărea.