Mă faci frumoasă numai din priviri,
Deși eu negru mi-s amestecat cu gri,
Acoperi cu culoare unde găsești striviri,
Remodelând tăcut ce eu aș ponegri.

Sunt stearpă și amară, cu ochii incolori,
Dar cu pensula-ți caldă în suflet mă transformi,
Omori printr-o mișcare a feței vagi palori
Și finisezi tablou-mi, mințind că nu-s diformi.

Eu nu mi-s eu, în mine-i doar mormântul,
Tu însă reînvii din întuneric pulsul
Și mă arunci în viață, tot mângâind veșmântul
Pe care l-ai creat, împrospătându-mi râsul.