Mai suntem încă vii
Să mai răbdăm urgii?
Că peste răul ce l-am adunat
A mai venit un rău neașteptat.

Acest rău numit Covid,
Un virus periculos și perfid,
S-a răspândit ca un blestem
Făcându-ne viața un infern.

O cumplită pandemie se instalează,
Și oamenii se izolează,
Stau in carantine
Și la ei in case.

O, Doamne, câtă suferință
Pe oameni, și câtă neputință,
Când virusu-i doboară!
Și câtă jale,
Când stau la rând să moară
La ATI-n spitle!

Mor oamenii cu sutele și mii
Și mii sunt infectați
ÃŽn fiecare zi.
Mor doctori și-ajutoare,
Când cu disperare
Încearcă să salveze vieți.

Pe tot cuprinsul țării
Se decretează restricții,
Sunt interzise reuniuni, nunți si festinuri,
Se-nchid școli, biserici și localuri.

Lumea se cufundă
Într-o beznă de mormânt,
Nu mai există viață
Pe acest pământ.

Nu știe nimeni, mâine,
Cum vom arăta.
Nu știe nimeni, mâine,
Ce soartă vom avea.

Mai suntem încă vii
Să mai sperăm
În clipa pe care-o așteptam
Când pe pământ va fi și zi?