Din înălțimi de gânduri scăldate în mister,
Din undele-abisale dintr-un văzduh domol,
Ți-adun mări de cuvinte, senzații ce nu pier,
Să-ți torc prădalnici versuri cu raze de simbol,

Ca să te-nchid în ele ca-ntr-un palat de nori
De unde-n roi de vise în suflet să-mi domnești
Și beat de-așa minune, să-ți fac un tron de flori
Cu rouă preacurată din slăvile cerești.

Vin porumbei spre tine cu o ghirlandă-n cioc
Să te încoroneze, căci ești crăiasa lor,
Dar eu te-nalț regină, iar timpul stă pe loc
Când tu-mi răspunzi cu-n zâmbet pe veci cuceritor...

Așa te văd și-n vise, căci altfel nu te știu.
Dulci primăveri ți-urziră trupul și chipul rar -
Coloană grea de doine cântate-n potpuriu,
Făclie ce se-aprinde când stelele dispar.

În ancora luminii din ochii tăi adânci
Trenează mari poeme de sfinte duioșii
Care se-aprind în mine - și-atunci inima-mi frângi,
Iar de mă strângi în brațe, plângem ca doi copii !

Glen Ellyn City, 28 Nov. 2020