suflete chinuite ce-așteaptă miracolul.
prezența Lui, între absență și revelație, ca o ploaie de vară
ca o gură de aer, ca o comparație neșlefuită

ne închidem viața sub clopote de sticlă
așteptăm să batem ora-n sferturi
dar ni-i limba-înfășurată-n vată… viață fără ecou

Eu sunt Calea, Adevărul și Viața
niciodată nu observăm ceea ce este în fața ochilor
și vrem să credem incredibilul inexistent

mi s-a dat templul, ce folos. nu știu ce să fac
mătur, șterg praful, aerisesc
dar îmi este greu să sparg acel clopot de sticlă ce mă ține captiv