Vileagul lumii treaz pe unde dorm e
Dar sacrii zori aștept să mă deștepte,
Să urc înaltul fumului pe trepte,
Să capăt ale rugăciunii forme.

Un stih micuț nimicul să-mi îndrepte
La umbra poeziilor enorme
Mai scriu a veghe somn să se transforme
Spre-aievea-n foaie vise înțelepte.

Da'n urmă-i tot zidire de pământuri
În piscul de peniță ce mi-e dat
Iar tu, femeie, slova mea o vânturi.

Și tot a oameni frunzei dulci damnat
Și câte altele iubiri și cânturi
Ca de infern de-amoruri posedat...