Cine nu are ce face
Începe o mică ceartă
Se apucă și desface
Mintea mea de nebun
De plictiseală-se despartă

Nebunia pătrunde ca-n lăcaș
Făcându-i rațiune să coboare
Așa ca-n mintea celui trufaș
Acum are și ea chef de făcut nebunii
Cu mine crede că extinde a ei zare

Trebuie să-mi folosesc gândirea
Și să nu încep nici o judecată
Eu nu vreau să-mi extind privirea
Progresist ea să-și alunge plictiseala
Se plictisește când judecă ca odată

Problema e că eu obișnuiam să merg înainte
Mă urma în ceea ce era bine ce făceam
Câțiva prieteni nu la întâmplare cum se simte
Se țineau după mine alegând căile drepte
Dar acum mă doare capul de greutatea ce duceam

Noroc ea în suflet e fată bună
Până o provoacă cineva
Dar comori în cer își adună
Sper să redevină la fel după situația covid
Și sper că rămâne la fel de bună ea