Aceiași bolnavi,
aceeași mizerie printre catarge,
muribunzii albiți de naufragiu...
Malul nopții, albastrul drum spre libertate...
Steaua nordului tremura, nălucă, dintre norii de ceață;
din infirmerie se auzea un muget prelung de durere.
Acum morfina, romul, nu mai au efectul nepăsării.
Pân' la urmă există un moment când toate drogurile dor.
Prora era o stivă de muribunzi asudați de frig.
Se tușea, mașinal, de singurătate, chin.
"...așa a fost descoperită America..."; strigau ultimii saltimbanci deliranți,
alții șopteau, în neant, că de desfrâu s-a ascuns steaua...
Căpitanul vasului cânta, bea rom, pân' se va trezi.
Așteapta lumina lină a dimineții,
dezmierdările coșmarului...
ÃŽn jurnalul de bord acesta nu a fost un naufragiu.
Când a venit timpul regăsirii, acolo era scris acostare reușită.