O prietenă s-a certat cu mine
Nu că-i e rău, ci bine
La această biserică baptistă
Situația este mai tristă
Cu nici unul de-ai ei
Nu mai vorbește cu prietenii
Odată îndrăgostită de el
Începe să îi cunoască cercul
De prieteni care vor fi și ai ei
Pe noi ne tratează ca pe niște zmei
Care captivă au ținuto
Și Fãt Frumos cu moț în frunte a obținuto
După o luptà când și-a arătat credința
Care se presupune că îi e și voința
E la a doua căsătorie, nici cu maicăsa
Măcar cu ea nu mai vorbește procleta
În căsătoria eivfostă ca de inox
Ajunse până la urmă sac de box
După divorț era distrusă psihic
Și din vorbele ei nu înțelegeai nimic
ÃŽi povesteam unui prieten psiholog despre ea
Și îi transmiteam sfaturile pe care i le dătea
Acum a ieșit soarele, cu bucurie
A fost fericită ca în copilărie
Acum când din nou vrea să se recăsătorească
Alege lor, rudelor să nu le mai vorbească
Și prietenii ei nu mai sunt aceiași
Acum suntem toți niște necredincioși
Nici de psiholog nu mai vrea să asculte
Este preocupată cunoscând noile rude