Åži pomul dinspre nord

Nu mai sunt ploi, doar nori împovăraţi,
nici vâslele nu au cărările pe valuri,
când cerul seamănă cu piatra de pe maluri,
copacii par frumoşii de floare coloraţi.

Pământul e pictură, culoare rătăcită
pe singura paletă pictată de-un penel,
e ca un prinţ frumos, venit dintr-un castel,
tăcut, cu pas uşor şi trenă dichisită.

Şi pomul dinspre nord, a înflorit cuminte!
Mă uit la el zâmbind, de primăveri flămândă
şi simt cum bate-n piept, secundă de secundă,
o inimă nebună, sub caldele-mi veşminte.