Ne strângem toți trei în jurul unei sticle
De nu mai eram în stare să urcăm pe bicle
Îmi făcea plăcere să pornesc eu acest chef
Dar nu ca să mă cred, să mă simt șef

Stăteam așa de vorbă lungiți pe covor
Doar atâta băutură, țineam socoteala sticlelor
Altfel dacă ne îmbătam riscam să ne aștepte
O amirțire a simțurilor ca o cădere pe trepte

Terminând sticla până la capăt de vin
Șu după reânoirea prieteniei mă simțeam senin
Pentru noi din când obiceiul să bem
Ținea trează prietenia reânoită în mod solemn