zambila a murit, trăiască floare
de prin grădini odihnă ochii n-au
iar frumusețe-aproape că ne doare,
o dulce rană flori în văz ne dau.
corole ne îmbată de culoare
și-n timpurile ce se succedau
zambila a murit, trăiască floare,
de prin grădini odihnă ochii n-au.
tăceri petalele-s să desfășoare
lumini în suflet, într-o rugă sau
și basme fără vreme se zideau,
doar în lumina de tristeți ușoare
zambila a murit... trăiască floare