Visam că eram pe un tărâm departe,
Din altă lume, pe care n-o știam din carte,
Unde soarele era atât de-aproape,
Că lumina lui pătrundea până-n pământ și-n ape.

Florile creșteau aici cât ai clipi cu ochii,
Semețe își desfăceau multicolor bobocii,
Se unduiau în semn de fericire,
Se sărutau în semn de mulțumire.

Ținutul era populat cu ființe mai mici, mai mari,
De culoare azurie,
Între ele nu existau lupte pentru supremație.
Cu toate aveau aripi lucitoare,
Ce luminau cu ele spații interstelare.

Veneau aici și diferite specii, cu sutele, cu mii,
Din alte galaxii,
Dar nu în scop de cucerire,
Ci pentru o posibilă unire!

Noapte nu era pe acest cuprins,
Și totul părea alb, ca după o zi ce-a nins,
Plutea în aer mireasmă de pace și tihnă,
Ce anunță să vină ... O eră divină!