Imi pun dorul pe corzile unui qin,
Cântându-mi durerea și gustul de pelin
Lăsate în urmă de plecarea ta.

Cu glasul dulce și tânguitor
Al unui flaut de jad,
Acompaniez clipocitul lacrimilor ce cad
Din cauza ranilor care încă dor.

Foșnetul frunzelor de bambus în vânt,
Și voci de păsări cristaline,
Îmi mângâie inima ce suspinând
Încă mai striga după tine.

Aud acum doar chemarea lacului cu nuferi,
Ce mă strigă că prin vis parcă,
Vrea din suferință să mă scoată,
Încolăcindu-mă cu ai săi lujeri.
M.A.L( Mihai Ana Liliana- 14.10. 2020)