am strâns în inimă milenii
de amintiri despre amor
din care povârnișul vremii
m-a`ndestulat pâna să mor

căci nu m-a săgetat vreodată
un spin și eu să nu răspund
la îmbierea strecurată
în sufletul de dor flămând

m-ademeneau păcate grele
în crânguri pline de frumos
și eu m-am înfruptat din ele
lăsându-mi dragostea prinos

dar cea mai aspră încercare
ce macină la moara mea
a fost spre tine îndreptată
mai sus decât dorința mea

lăstarul crud al firii tale
lângă pădurea mea de ani
îmi pune sângele-n mișcare
și-mi dă osândă de titani