De când nu mai merg desculț pe prund
Aș vrea de oameni să m-ascund
Nu că-i urăsc, dar mintea-mi sumbră
Îmi cere să mă dau la fund
În vreun ungher cu-adâncă umbră
Ca turtureaua de-aș putea
Să zbor și eu, un cuib mi-aș face
În bolta cerului, spre ea
M-aș avânta, să dorm în pace